România, trezește-te!

Pornind de la îndemnul imperativ, mesajul pe care aș vrea să-l trasmit azi este un de (re)conștientizare și (re)amintire a ceea ce suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.

Nu e suficient să stăm cu noi zi de zi, clipă de clipă, pentru a ne ști. Uneori e necesar a ne căuta pentru a ne putea afla. Vorba poetului, "sunt om și nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin" (Terențiu via N. Stănescu). Amintindu-ne umanitatea ne putem mai ușor aminti rădăcinile, credințele și valorile. Aflând cine suntem putem fi autentici. Și fiind noi înșine putem resimți mai puține tensiuni psihice, neliniști și nemulțumiri.

Dezvoltarea personală începe cu atenția la tine însuți. Începe cu experiențele pe care te încumeți să le ai. Începe cu ceea ce miroși, ce vezi, ce simți, ce atingi, ce faci și cu cine faci.

Viața de român o găsești într-o floare, în mirosul tămâii împrăștiate printre rugăciuni, în străzile cu case colorate care seamănă mai mult a ulițe, în calul țăranului obosit, în parfum de gutuie, în aburul laptelui de vacă din zorii zilei, într-o pădure cu cărări bătătorite, într-o banală sală de așteptare dar și într-un răsărit de soare.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Găsim România în ceea ce înțelegem din ceea ce citim, în iarba pe care stăm când facem asta.

În speranța parfumului de trandafir și în joaca unui câine fără stăpân.

Bucuria traiului românesc e ceva ce nu mulți o trăiesc. Până se trezesc.

Trezește-te România, trăiește-ți viața cum ți-a fost dată, nu te mai plânge de ce n-ai, construiește cu ce ai. Află cine ești ca să poți să spui cu adevărat că trăiești!