Pe ultima sută de metri

Deseori aceasta se doreşte a fi expresia de mobilizare a resurselor când timpul nu e de partea noastră. Fie că e vorba de învăţare, fie că este o activitate pe care evităm să o terminăm, încheierea este necesară construirii sentimentului de auto-eficienţă percepută. Avem nevoie să ne simţim capabili să ducem la bun sfârşit un proces început, avem nevoie să ne simţim învingători.

Dedic aceste rânduri elevilor din anii terminali, care mai au puţin până la susţinerea examenelor şi care se simt extenuaţi, lipsiţi de energie şi adesea demoralizaţi. Pentru a vă putea mobiliza resursele rămase pentru ultima etapă a acestui proces, cea de evaluare, este necesară abordarea psihologică a fiecăruia dintre voi. Învăţarea este înainte de toate un proces psihic, de interacţiune cu noile cunoştinţe, de înţelegere a lor şi de găsire a utilităţii. Atenţia, motivaţia, gândirea şi memoria sunt doar câteva din procesele psihice implicate în învăţare.

Te provoc să fii parte a unui exerciţiu de auto-analiză pentru schimbare, în care să-ţi formezi o imagine clară despre poziţia ta în procesul învăţării şi a ceea ce mai poţi face în timpul rămas:

1. Autoevaluarea ("la sânge")

Dat fiind că deja ai repetat materia de multe ori şi probabil simţi că ai ajuns la o saturaţie, este momentul potrivit să te autoevaluezi şi să vezi exact cât ai reţinut din ceea ce ai studiat. În funcţie de cât poţi reproduce din cele învăţate poţi aproxima şi ce rezultat vei avea la examen. Ideea este să fii critic cu tine însuţi pentru a putea observa obiectiv nivelul la care te afli. A reproduce nu înseamnă să spui cuvânt cu cuvânt tot din carte ci să poţi spune cu voce tare esenţialul, cu ce ai rămas (idei, concepte, structură).

2. Mai bine mai târziu decât niciodată

După ce ai constatat nivelul de cunoştinţe asimilat, e util să faci o balanţă timp-resurse. Astfel vei avea o idee clară a timpului care ţi-a mai rămas şi a materialului pe care încă nu îl ştii prea bine dar pentru care încă poţi aloca câteva resurse să-l asimilezi.

3. Unde-ţi pierzi timpul?

Pe parcursul unei zile sunt câteva momente cheie de pierdere a timpului. Evident nici o secundă nu este complet irosită, doar utilizarea ei poate fi ceva mai constructivă. Ce poţi face este să te urmăreşti cu "ochi de mamă" şi să observi: la ce oră te trezeşti dimineaţa, cât timp îţi ia efectiv să începi a învăţa după ce te-ai trezit, cât timp stai concentrat la materie, cât de des iei pauze (nu cât de des te ridici de pe scaun; aici intră visatul cu ochii deschişi, folosirea telefonului pentru a căuta muzică, a urmări noutăţile de pe Facebook sau Insta, a vorbi puţin cu alte persoane din casă etc.), cât de lungi sunt pauzele tale, la cât te culci seara şi ce faci înainte de a adormi (te uiţi la tv, citeşti, îţi revezi schemele de la lecţiile învăţate, vorbeşti cu cineva despre ce te frământă etc.).

4. La ce poţi renunţa?

Cu toţii avem obiceiuri şi ritualuri care ne ajută să intrăm în formă şi să fim gata de treabă. Problema apare când toate aceste mici activităţi ne consumă mai mult timp şi energie decât am avea la dispoziţie. Atunci vine momentul listei de priorităţi (mentală sau scrisă): trebuie să conţină toate momentele care ne consumă dar care ne fac plăcere şi pe care le folosim adesea pentru a evita învăţatul. După ce-am pus organizat toate activităţile "mâncătoare de timp" e momentul unui exerciţiu de maturitate şi asumare responsabilă a renunţării la unele din ele. Renunţarea nu înseamnă să fie scoase complet de pe listă ci să fie amânate, mutate într-un moment mai potrivit.

5. Cât de mult te (mai) interesează ceea ce înveţi?

După ce ai reuşit să îţi reorganizezi activităţile în funcţie de urgenţă şi prioritate e timpul să trecem la treabă. Instinctul primar este să vezi materia de învăţat ca pe un "trebuie" dar ce-ar fi să o transformi un pic, să-ţi şi placă? Plăcerea vine după interes, cu alte cuvinte dacă reuşeşti să găseşti ceva care să te intereseze din ceea ce citeşti şansele ca să-ţi şi producă o anume satisfacţie cresc.

E mult mai uşor să te întrebi indignat "ce rost mai are să-nvăţ şi asta? doar n-o să mă-ntrebe nimeni vreodată despre teoreme sau algortimi" decât să cauţi motive să vrei să ştii toate acele informaţii.

Unul din aceste motive ar putea fi îmbunătăţirea stimei de sine. Ştiai că atunci când deţii mai multe cunoştinţe încrederea în forţele proprii creşte? A cunoaşte te face să te simţi deştept iar atunci când te simţi aşa stima de sine se schimbă şi ea. O persoană încrezătoare, cu o stimă de sine bine dezvoltată înţelege altfel realitatea, poate problematiza şi poate gândi critic şi sistematic. Inteligenţa este un atu pe care avem liberul arbitru în a ni-l forma încă de pe băncile şcolii.

6. Alege un subiect favorit şi începe cu el

Deşi deseori psihopedagogii recomandă să începi cu ce e mai greu de învăţat, personal consider că mai necesare ne sunt acele small wins, micile momente în care suntem invadaţi de sentimentul victoriei. Începe cu ce vrei, totul este să începi. Învaţă puţin (la început) dar constant (în fiecare zi, chiar şi-atunci când parcă nu-ţi vine). Atenţia concentrată o perioadă mai lungă de timp aduce rezultate mai bune. Cred că ai trăit pe propria piele acel moment în care te-ai apucat de învăţat dar mintea nu-ţi era acolo. Până devenim conectaţi trup şi minte mai durează puţin, în funcţie de cât de des ai exersat înainte. De aceea dacă vei începe cu ceva plăcut vei avea imediat satisfacţia cunoaşterii iar învăţarea nu-ţi va mai părea obositoare ci îmbucurătoare. Astfel vei putea continua cu uşurinţă cu celelalte părţi, mai puţin plăcute.

7. Stresul nostru cel de toate zilele

O bună pregătire psihologică pentru un examen are în vedere managementul stresului şi al exprimării emoţiilor (mai ales negative). Starea de tensiune nu apare peste noapte, ci se adună în timp. Întrebarea e ce faci tu ca s-o micşorezi şi ce altceva mai poţi face dacă ceea ce faci deja nu e de prea mare folos?

Programul de lucru serios şi stabil, respectat zilnic (în aceste 2 săptămâni rămase) este primul pas spre liniştire. Rutina ne dă încredere şi pace. Respectând constant aceleaşi ore de somn, învăţat şi mâncat vei vedea că organismul începe să te asculte. Nu îţi va mai cere să te uiţi la tv dacă ştie că e ora de somn, nu va insista să dai scroll pe Insta dacă ştie că pauza de la învăţat s-a terminat. Conştiinţa necesităţii respectării programului va produce un freamăt interior care nu-i va mai permite minţii tale să ia decizii în locul tău.

Poate că procrastinarea e la modă acum dar luarea unui examen cu notă onorabilă n-a ieşit nicicând din trend. Reducerea materiei de învăţat şi stările de urgenţă-alertă poate au adus beneficii mai mari decât s-ar fi bănuit. Depinde de tine, elevule din clasa a VIII-a şi a XII-a ce alegi, cum alegi să joci cartea ultimei sute de metri.

Succes în a-ţi atinge întreg potenţialul! Cu un mindset de învingător nimic nu este imposibil.