Freedom, here we come!

A devenit deja virală ideea de a ne bucura de data de 15 mai ca de o adevărată sărbătoare. Într-adevăr pare să marcheze un moment istoric pentru noi: trecerea de la starea de urgenţă la cea de alertă.

Această veste bună şi mult-aşteptată aduce cu sine fenomene psihologice specifice, fapt pentru care o anumită pregătire anterioară momentului este necesară. Primul pas este informarea cu privire la aceste schimbări de natură psihică, apoi se cere conştientizarea impactului lor asupra sănătăţii noastre şi în final se va aplica strategia cea mai potrivită de menţinerea integrităţii fizice şi psihice.

Tipurile de reacţii posibile sunt fie de ignorare a pericolului fie exagerarea sa, prin supraestimare.

Prima reacţie menţionată este susceptibilă a apărea la marea majoritate a persoanelor. Comportamentul firesc este de a ne face scenarii şi planuri legate de ziua de 15 mai: ce vom face, cu cine ne vom întâlni, cum ne vor simţi etc. Respectând regulile şi indicaţiile autorităţilor, de distanţare socială, aceste scenarii pot avea un final fericit. Pericolul apare însă atunci când, datorită unor mecanisme psihologice, toate aceste recomandări riscă să fie minimalizate şi înlocuite cu un comportament mai iresponsabil şi dăunător sănătăţii noastre viitoare.

În primul rând poate apărea nevoia de a urma exemplul celorlalţi ca un reflex de economie cognitivă. Este vorba de bine-cunoscutul "comportament de turmă" care apare când nu mai considerăm că este necesar să judecăm noi înşine o situaţie ci mai bine alegem să imităm comportamentul celorlalţi, în manieră automată. Acest fenomen se poate asemăna cu cel de Groupthink (gândirea de grup), manifestat prin raţionalizare colectivă şi prin refuzul de a accepta explicaţii alternative.

Adică dacă pe data de 15 mai toţi din jur vor ieşi afară şi vor face activităţi împreună, se vor aduna, mintea conştientă poate considera că acest comportament este dezirabil şi acceptat social. Făcând ceea ce fac ceilalţi ne putem bucura de sentimentul apartenenţei la grup.

Poţi evita însă capcana gândirii de grup prin câteva strategii simple:

- cultivându-ţi gândirea critică (prin întrebări, problematizări, raţionalizări)

- evitând excesul de ştiri (prin care se crează o iluzie a unanimităţii, credinţa că toţi gândesc la fel ceea ce înseamnă că au un raţionament corect, normal)

- informându-te responsabil din surse sigure şi de încredere

- urmând sfaturile specialiştilor, de expunere treptată la mediu

Cea de-a doua reacţie posibilă este cea de evitare a spaţiului exterior, datorată unor temeri exacerbate.

Această reacţie se poate traduce prin comportamente specifice fobiei sociale sau agorafobiei. Ieşirea din casă poate fi percepută ca o provocare fiind asociată cu părăsirea unicului spaţiul sigur, menit să ofere protecţie împotriva pericolelor din mediul exterior.

Ca o formă de anxietate generalizată acestea pregătesc scenarii în care îngrijorarea escaladează necontrolat iar atenţia se concentrează predominant pe tot ceea ce poate să meargă prost. Astfel sunt anticipate cu nelinişte situaţiile de interacţiune socială şi, deci, evitate.

Strategii de intervenţie individuală recomandate sunt:

- decatastrofizarea situaţiei, prin reamintirea măsurilor impuse (de igienă şi distanţare socială)

- abordarea cognitivă a situaţiei (raţionalizarea modului în care se va trece de la starea de urgenţă la cea de alertă, treptat, în valuri)

- aplicarea unor tehnici de relaxare (prevenirea hiperventilării) sau antrenamentului autogen Schultz (inducerea vizuală a stării de relaxare)

- dezvoltarea unor tehnici de întărire a stimei de sine şi de dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, de persoană puternică (realizarea unei liste cu atuuri personale necesare în situaţia de expunere la mediu, rememorarea beneficiilor ieşirii în aer liber, activităţi preferate - ca metodă de ancorare în sine)

- ieşirea însoţită de o altă persoană, în spaţii puţin aglomerate, în afara orelor de vârf

- discuţii despre neliniştile legate de această perioadă de tranziţie, exprimarea sentimentelor şi a gândurilor

Responsabilitate, gândire în perspectivă, precauţie şi discernământ.

Acestea sunt cuvintele cheie ale zilei de 15 mai, ale unei libertăţi câştigate cu efort solidar, ce se doreşte a fi pe termen lung. Indiferent ce decidem să facem după încheierea stării de urgenţă, e necesar să ne reamintim că împărtăşim acelaşi scop: de a nu ne întoarce la această izolare.

Împreună vom reuşi!

• 

• 

• 

•