Despre misterul terapiei prin ordine

Totul a început la masa de Crăciun în familie când o mătuşă mi-a recomandat insistent "Magia ordinii" scrisă de Marie Kondo. E schimbătoare de vieţi, a spus ea. Personal nu prea cred în cărţile miraculoase care se bazează pe dezvoltarea personală ad-hoc şi pe schimbarea în 3 paşi. Însă lectura acesteia mi-a dat de gândit.

Ce-am învăţat de fapt?

1. Japonezii sunt un model demn de urmat, ca stil de viaţă, cultură şi structurarea resurselor. Acestea duc ulterior la o aşezare a minţii.

2. Ordonarea mediului în care trăieşti este un indicator al ordinii interioare.

Autoarea a punctat foarte bine un aspect psihologic esenţial: cine nu reuşeşte să facă curat în jurul său poate de fapt evită rămânerea cu sine însuşi. Când mediul e aglomerat şi împrăştiat, mintea se poate preocupa de acest aspect. Când însă e curat, mintea nu mai are de ce se lega şi e nevoită să se abordeze pe ea însăşi.

Atunci rămâne să te întrebi "ce se ascunde în spatele evitării tale de a rămâne cu tine însuţi, într-o cameră curată în care doare gândurile tale există?"

3. Odată ce ai făcut ordine, îţi vine oare greu să o menţii? Eşti una din acele persoane care strâng în jurul lor în fiecare zi?

Autoarea recomandă să faci curat o dată şi bine. Restul să fie doar un exerciţiu involuntar de a repune lucrurile în ordinea pe care ai făcut-o, ca un automatism cotidian.

4. A face ordine este doar un instrument, stilul de viaţă potrivit firii tale este adevărata destinaţie.

Am menţionat şi cu altă ocazie de terapia prin curăţenie iar această carte a confirmat intuiţia mea anterioară. Dacă doreşti să îţi goleşti mintea, să mai închizi din toate "tab-urile" deschise în gânduri, e necesar să-ţi goleşti spaţiul de lucru şi pe cel de relaxare. Astfel nimic nu îţi mai poate distrage atenţia de la ce contează cu adevărat.

Totodată exerciţiul fizic din timpul ordonării lucrurilor ajută la eliberarea emoţiilor negative, de furie sau de teamă. Iar distragerea atenţiei contribuie la oferirea unui timp de gândire şi de reformulare a percepţiei problemei ce ne tulbura anterior (pentru situaţiile în care alegem să facem ordine atunci când ceva anume ne macină şi ne face neliniştiţi).

5. Cine se pricepe la depozitare este, de fapt, un colecţionar - această persoană nu se îndură să arunce nimic fizic. Din punct de vedere psihologic acelaşi pattern comportamental îl întâlnim şi în felul de a fi al acestei persoane, ţinând minte totul, fiind o fire ranchiunoasă, care doreşte să deţină controlul absolut şi să-i pedeapsească pe toţi cei ce i-au greşit. Interesant este de observat cum simpla aruncare a unor obiecte din casă ajută la o eliminare psihologică a unor gânduri apăsătoare purtate de ani de zile.

6. Metoda cea mai eficientă de a face ordine este pe categorii de lucruri, nu în funcţie de locul de depozitare. Adică în loc să faci curat la cărţile din sufragerie, e indicat să faci curat la toate cărţile din toate încăperile, pentru a face o evaluare mai realistă a numărului lor, necesităţii fiecăreia şi, eventual, a dorinţei de achiziţiona altele noi. Aceasta ajută la îmbunătăţirea gândirii holistice, să vedem totul ca pe un întreg (inclusiv întâmplările cotidiene).

7. Indiferent de personalitatea sau temperamentul tău, regula e una: întâi aruncă apoi găseşte un loc pentru cele ce le-ai păstrat. Aruncatul trebuie să fie rapid şi total astfel încât la nivel psihologic schimbarea să fie percepută ca fiind radicală şi să lase loc unei schimbări de atitudine imediate.

Ideea este că strângând tot deodată şi aruncând ce nu îţi mai este necesar, dai minţii şansa să se ancoreze în sentimentul de uşurare şi să trăiască o stare de aversiune faţă de dezordinea percepută anterior, mobilizând astfel comportamentul de schimbare.

8. Singurul criteriu după care să alegi ce arunci este intuitiv, să răspundă afirmativ la întrebarea "Îmi inspiră bucurie?". Acelaşi criteriu se aplică tuturor oamenilor din viaţa noastră, a job-urilor, a activităţilor în care suntem implicaţi.

9. Evaluarea obiectelor de aruncat după rolul pe care îl are în viaţa ta poate fi o abilitate transferabilă, în sensul că poţi evalua şi anumite persoane din viaţa ta după acelaşi criteriu.

S-a constatat că, în realitate, omul are nevoie de câteva persoane în jur pentru a se simţi în siguranţă, valorizat social şi satisfăcut de viaţa sa. O ordonare a contactelor sociale este oricând binevenită, mai ales pentru că în aceste interacţiuni omul îşi consumă cea mai mare parte din resursele de energie şi timp.

10. Desigur că autoarea cărţii a oferit un loc special şosetelor dar despre ele vă las să descoperiţi singuri, din proprie curiozitate.

Bonus: Actul în sine de a face ordine ne ajută să ne exersăm operaţiile gândirii: analiza şi sinteza, rezolvarea de probleme, înţelegerea şi abstractizarea. Ne îmbunătăţeşte abilitatea de a ne organiza resursele (timp, energie, spaţiu), de a comunica asertiv cu ceilalţi membri ai familiei/colegi de apartament şi de a învăţa în permanenţă noi strategii de coping şi autocontrol.