Arta de a fi un bun partener de cuplu

A fi parte dintr-un cuplu nu implică neapărat şi a şti întotdeauna cum să reacţionezi atunci când nu eşti de acord cu celălalt. Această abilitate se învaţă zilnic şi se construieşte pe baza experienţelor anterioare şi a comportamentelor intuitive.

În ultima perioadă s-au semnalat numeroase cazuri în care implicaţiile emoţionale ale diferitelor stări cărora am fost supuşi (de urgenţă şi de alertă) au schimbat dinamica relaţiilor. A crescut numărul cazurilor de violenţă domestică şi al despărţirilor. Deşi nu toate cuplurile se confruntă cu astfel de decizii radicale, există potenţialitatea unui conflict în oricare interacţiune umană, cu atât mai mult în cazul celor romantice.

Arta de a fi un bun partener de cuplu implică 3 mari elemente:

1. Arta compromisului

2. Arta comunicării eficiente

3. Arta evitării comportamentelor ce întreţin problema

Aşa cum evităm o avalanşă de zăpadă prin strategii de prevenţie, tot aşa putem aborda un conflict înainte să evolueze.

Întâi află ce înseamnă conflictul pentru tine, dacă te confrunţi în relaţia de cuplu cu o astfel de stare, ce ai făcut până acum să o elimini şi ce eşti dispus să faci altfel de acum încolo.

Arta compromisului se referă la identificarea acelor momente în care fiecare vrea altceva dar este necesară o renunţare temporară sau parţială la anumite beneficii pentru păstrarea echilibrului relaţional. Renunţarea şi câştigul sunt o luptă pentru putere însă doar împărţirea puterii duce la o bună colaborare pe termen lung. A alege să cedezi este un semn al încrederii în propria persoană şi, implicit, în partener.

Arta comunicării eficiente implică faptul că nimeni nu citeşte gânduri iar transmiterea corectă şi eficientă a mesajului depinde doar de noi. Formularea, tonul, limbajul folosit, momentul în care alegem să transmitem şi alte detalii de acest tip pot facilita comunicarea. Aceasta duce la o mai bună comuniune şi convieţuire.

Se recomandă comunicarea asertivă care susţine exprimarea propriilor păreri şi nevoi fără a-l leza pe celălalt. Jignirile, umilirile şi atacul la persoană diminuează respectul reciproc. Chiar dacă familiaritatea ne permite să vorbim deschis, nu tot ceea ce gândim trebuie să şi spunem. Respectându-i demnitatea celuilalt, stabilim limitele decenţei în relaţie.

Puncte de risc în comunicare sunt generalizările ("întotdeauna faci aşa", "niciodată tu.."), iscodirea trecutului prin nesfârşite exemple concrete şi reluarea unor conflicte (aparent) încheiate. Abordând doar situaţia prezentă evităm aducerea aminte a trecutului sau a nemulţumirilor în cuplu. Strategiile de abordare a problemei aici şi acum salvează timp, energie şi conservă nucleul relaţiei.

Indiferent de durata relaţiei, de personalitatea celor doi sau de alţi factori relaţionali, este important a se ţine cont de câteva îndrumări ale specialiştilor în domeniu:

AŞA NU:

1. Respectarea libertăţii celuilalt - luarea deciziilor dezvoltă încrederea în sine iar privarea de acest drept provoacă trăiri negative (de neputinţă, frustrare, mânie, revoltă)

2. Limitarea criticilor/părerilor sau sugestiilor necerute - chiar dacă se vor a fi constructive şi chiar dacă tu ştii ce-i mai bine, pot avea caracter intruziv şi abuziv

3. Dependenţele în cuplu (de substanţe, de prezenţa celuilalt, de conflict, de suferinţă, de rolul de victimă) - conştientizându-le le poţi schimba

4. Cearta neîncheiată - conflictele nerezolvate lăsate peste noapte se vor întări, fapt pentru care se recomandă un armistiţiu, o pace fie ea şi temporară

5. Agresivitatea - ca reacţie la stimulii exteriori deranjanţi şi indiferent de forma ei (fizică/verbală, activă/pasivă), devine un fel de a fi, un tipar comportamental

6. Răzbunarea (tendinţa de a-ţi face dreptate) - plata premeditată pentru echilibrarea balanţei nu va face decât să accentueze sentimentele negative împotriva celuilalt; caută să înţelegi ce l-a determinat să acţioneze aşa (creşte înţelegerea şi empatia)

AŞA DA:

1. Feedback constant (predominant pozitiv) - simpla observare a ceea ce celălalt face bine nu este suficientă, ea trebuie şi verbalizată pentru a încuraja comportamentele pozitive viitoare

2. Reacţionarea selectivă - dacă comportamentul celuilalt ne provoacă reacţii negative este indicat să selectăm manifestarea lor astfel încât să evităm copleşirea lui cu remarci

3. Acceptare şi resemnare - fiecare îşi descarcă emoţiile şi tensiunile diferit iar acceptarea acestui fapt facilitează viaţa de cuplu

4. Implicarea autentică - contribuie cum şi cât poţi în activităţile familiale, menţine o atitudine pozitivă şi interesată

5. Susţinerea şi încurajarea ideilor noi - susţine-l pe celălalt când vine cu o iniţiativă, contribuie la creşterea stimei sale de sine

Viata in doi este proces de continuă învăţare, prin încercări şi erori/mici victorii, celălalt poate oricând fi luat drept model în comportamentele care aduc cu sine consecinţe pozitive şi contribuie la creşterea relaţiei. Sunt situaţii când "mai bine nu se poate". Acceptând acest gând ne schimbăm perspectiva asupra realităţii şi, odată cu ea, interpretarea acesteia. Dacă nu uităm că suntem parteneri ne vine uşor să colaborăm pentru atingerea unor scopuri comune.

•