Cum îţi ajuţi copilul să înveţe?

Chef, motivaţie, dispoziţie. Indiferent de cuvântul ales ideea este aceeaşi: copilul tău are de învăţat şi refuză să înceapă. Pentru a-l putea ajuta e important întâi să afli ce îl împiedică din punct de vedere psihologic pentru ca apoi să-ţi ajustezi abordarea în funcţie de informaţiile cunoscute. Scopul este de a evita soluţiile ce întreţin problema.

Primul pas este să înţelegi cauza din spatele amânării. Printre cele mai des întâlnite cauze se numără:

- dezinteresul faţă de subiect/materie, nu îi vede utilitatea

- dificultăţi de citire şi înţelegere a textului/cerinţelor

- are lacune informaţionale

- crede că are mai mult timp la dispoziţie sau că poate memora mai mult într-un timp scurt

- crede că materia este mai puţină şi mai uşoară

În funcţie de cauzele aflate se stabileşte strategia de intervenţie. De exemplu dacă materia i se pare inutilă e important să găseşti argumente convingătoare legate de moduri practice în care poate folosi ce a învăţat. Videoclipurile de pe internet sau emisiunile ştiinţifice de tip documentar (adaptate la vârsta copilului) ajută la familiarizarea lui cu domeniile de studiu. Totodată este utilă prezenţa unui mediator care să-i transforme informaţia în manieră inteligibilă şi atractivă.

Dificultăţile de citire pot fi depistate ascultându-l cum lecturează dar şi cronometrând timpul în care a citit. Ele pot fi diminuate prin exerciţiu constant, susţinut zilnic, eventual în prezenţa altei persoane care să-i fie auditoriu.

Pentru înţelegerea textului se pot adresa întrebări atât din partea părintelui către copil cât li invers. Întrebările lui sunt cele mai importante pentru că astfel vedem ce i-a captat atenţia, ce contează pentru el şi primi indicii despre ce nu a înţeles.

Dacă are lacune sau a rămas în urmă cu materia nu are de ce lega noul conţinut. De aceea e necesară o verificare amănunţită şi o notare a tuturor lipsurilor pentru ca ulterior să fie reluate, pe rând. E important să nu fie blamat copilul în acest punct dar nici minimizată gravitatea situaţiei. Trebuie verificate aici capacitatea sa de concentrare şi memorare, de organizare a materialului de învăţat în raport cu timpul şi de efectuarea unui efort susţinut. Ideea este să se inducă un ritm şi o stare de lucru.

Pentru situaţia în care copilul crede că are mai mult timp la dispoziţie decât are de fapt se poate realiza o planificare a activităţii amănunţită, pe materii şi pe săptămâni/zile. Astfel va vedea concret cât are de învăţat şi în cât timp.

Dacă dorim să conştientizeze nivelul său real de pregătire putem realiza un program de verificare/evaluare în care sunt văzute concret cunoştinţele sale. Totodată se poate evalua capacitatea de concentrare, strategiile de învăţare folosite, abordarea materialului de învăţat şi randamentul final (cât memorează într-un timp dat? cât poate reproduce din ceea ce a învăţat? cât poate folosi în contexte adecvate?). Aceste evaluări pot fi scrise şi orale iar notarea o poate realiza copilul însuşi, comparându-şi răspunsurile cu notiţele din clasă informaţiile din manual.

Îl poţi ajuta prin sistemul de recompense şi pedepse, adaptat nevoielor sale. Simpla privare a copilului de un lucru preferat sau de o activitate plăcută induce teama de a pierde ceva iar dorinţa de a câştiga acel ceva este un bun catalizator al schimbării comportamentale. Important este să afli ce îi place cu adevărat pentru a adapta recompensele şi pedepsele la cerinţele sale.

Trebuie respectat şi ritmul său circadian, în ce moment al zilei învaţă cel mai bine şi în ce condiţii. Unele dintre condiţii pot fi negociate pentru ca situaţia finală să fie de win-win. De exemplu sunt mulţi tineri care refuză să înveţe în aceeaşi cameră cu un adult însă dacă nu fac asta nu se pot concentra şi se lasă distraşi de alte obiecte din cameră (TV, calculator, telefon, jocuri, cărţi etc.). În această situaţie se pot stabili nişte termeni în care adultul stă în cameră (făcând o activitate similară, citind sau învăţând) sau se poate schimba locul învăţării cu un altul unde sunt mai puţini stimuli.

Nu uitaţi de pauze! Nevoia minţii de a lua un time-out nu trebuie subestimată.

Alternarea activităţilor şi a materiilor de învăţat este un truc eficient, folosit şi la şcoală. Noutatea şi diversificarea au rolul de a capta atenţia şi de a menţine concentrarea. Totodată dacă vei învăţa cu el şi altceva decât ce e necesar pentru şcoală, îi poţi întări încrederea în voi ca echipă şi poţi câştiga un altfel de respect din partea lui. Acesta îl va determina să te ia drept model.

Oricât de tentant este să fii prietenul copilului tău nu uita că întâi îi eşti părinte! Un oarecare control şi câteva reguli respectate sunt necesare pentru progres.

Cu o minte deschisă, flexibilitate şi creativitate se pot găsi soluţii pentru orice problemă. Important este păstrarea unui echilibru între respectarea regulilor şi libertatea oferită, între un stil de parenting democrat şi unul autoritar.

• 

• 

• 

•